Carmen Dumitrescu
La poalele munților Șureanu se ridică o biserică din lemn și o mănăstire. Niciun zgomot nu tulbură liniștea celor care au ales să fugă de lume, pentru a se regăsi pe ei înșiși prin alții. Frumusețea copleșitoare a peisajului, dar și liniștea aceea profundă contribuie la construirea unei stări interioare unice, de natură să ofere călătorului sentimentul ciudat că totul e posibil, dacă îți păstrezi inima deschisă. Și cei care fac acest efort nu greșesc. La Mănăstirea Oașa se întâmplă transformări interioare, perceptibile cu ochiul liber. La slujba de duminică, femeile locului vin îmbrăcate în port popular, iar bărbații își iau straiele dacilor pe ei, pentru a onora spiritualitatea locului, așa cum e firesc să fie.
Călugării par absenți la prima vedere, dar dacă vrei să-i întrebi despre lupte interioare, ochii lor se deschid larg, iar de pe buzele lor curg fărâme de înțelepciune care își pun, de cele mai multe ori, amprenta asupra călătorului obosit și măcinat de gânduri lumești. Și asta, pentru că, spre deosebire de alte lăcașuri de cult și rugăciune, în Mănăstirea Oașa viețuiesc călugări intelectuali, toți dedicați studiului, așa că un dialog cu ei nu e niciodată sec sau prea înțesat de sensuri pe care nici ei nu le pătrund, ca în atâtea alte cazuri. Și e normal ca locașul de tihnă să fie populat de astfel de oameni, în contextul în care însuși Mihail Sadoveanu și-a petrecut mult timp acolo și a scris sute de pagini, inspirat de Valea Frumoasei.
„Tot ce te strivește, numai cu un suflet puternic poate fi înlăturat”
Încă de la intrarea în lăcașul de cult, călătorul află lucruri esențiale: că nimic nu e imposibil și că din orice situație există o ieșire. Astfel, după ce liniștea se instituie în sufletul celui apăsat de griji, el poate primi învățături greu de șters: „De-ți simți inima pustie de orice adevărată bucurie, în mijlocul tuturor înșelăciunilor lumii acesteia, vino înaintea Altarului, cazi în genunchi și te roagă! Ești apucat năpraznic de valul deznădăjduirii din pricina răutății oamenilor, care din toate părțile te înconjoară, tu nu sta nicio clipă cu sufletul nelucrător și te roagă! Tot ce te strivește, păcatul tău sau al altora, numai cu un suflet puternic poate fi înlăturat! Așa, frate, nu uita că toată înțelepciunea vieții stă cuprinsă tainic în aceste trei cuvinte: Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te! Și muncește cu spor și cinstit, oriunde vei fi rânduit!”
Părintele Mihail e la Oașa de 7 ani. De un an a devenit preot și, la numai 26 de ani, spune povești despre daci și ciobani cu frică de Dumnezeu, care au pus o cărămidă spirituală la nașterea acestui loc , care acum este întregul lui univers. Știe totul despre bisericuța din lemn, în care se roagă și este fericit să vadă în ochii călătorului interes pentru lucrurile pe care el le crede. De la el am aflat de încărcătura spirituală puternică a locului, dar și despre spiritele mari care s-au rugat la poalele munților Șureanu: „Această Biserică cu Hramul Adormirea Maicii Domnului s-a întemeiat pe Valea Frumoasei. Aici a fost o colonie de muncitori, care au făcut barajul… Pe vremea aia nu era mănăstire. Erau doar muncitorii de la baraj, care au făcut această bisericuță pentru ei. Această biserică este construită pe locul unei vechi biserici din 1483. Scriitorul Mihail Sadoveanu venea des aici. Dar, de principiu, la bisericuță veneau ciobanii, pentru că aici era punctul de trecerea dinspre Ardeal spre Țara Românească al ciobanilor. Aici făceau focurile. Și primul locaș de cult din zona asta a fost ctitorit de scriitorii Ionel Pop și Mihail Sadoveanu. Era o biserică foarte mică, era cât altarul bisericii de acum… Nu numai Sadoveanu venea aici, ci și Petru Groza, care avea o cabană prin apropiere. La fel și părintele Stăniloaie.”
Locul care alungă patimile
Localnicii știu că Mănăstirea Oașa e un loc în care se petrec transformări esențiale în sufletele celor care ajung acolo. Și ei nu se referă la icoana centrală din altar, despre care se spune că ar izgoni cancerul din trupuri, ci la faptul că patimile se vindecă la Oașa ca și cum n-ar fi fost niciodată. Ei își amintesc multe cazuri de persoane care se luptau cu alcoolismul sau cu patima jocurilor de noroc și care, după câteva zile petrecute la Oașa, nu s-au mai întors niciodată pe căile greșite pe care apucaseră. Un bătrân din zonă își amintește despre un episod extrem de semnificativ pentru puterea spirituală a acestui loc, în care au locuit, pe timpuri, dacii: „Știți că biserica a fost construită de muncitorii de la baraj, care au luat din materialele de construcție de la baraj și le aduceau aici să le închine Domnului… Ei bine, îmi amintesc că era un băiat care muncea la baraj. Băiat muncitor, dar avea patima jocurilor de noroc și a alcoolului. Șeful lui s-a gândit să facă ceva pentru a-l ajuta. Și i-a zis: „Nu-ți dau nicio sancțiune, nu te dau afară, nu-ți tai din bani. Tot ce vreau să faci e să te duci să stai 3 zile la Oașa.” După ce s-a întors la șantier, băiatul s-a întors total schimbat. A mai băut din când în când câte un pahar de bere, dar n-a mai pariat niciodată.Asta e puterea locului acesta! Îți alungă toate patimile și te ajută să te împaci… ”
Locul acesta liniștit, înconjurat de păduri, văi și lacuri, parte a Sarmisegetusei și încărcat de spiritul românesc autentic, păstrează un aer de mister și de miracol, aproape perceptibil cu simțurile. Poate și pentru că Sfântul Mare Mucenic Pantelimon servește călugărilor de acolo drept exemplu și pildă. Căci Sfântul Mucenic Pantelimon, sărbătorit încă din anul 303, s-a născut în 284 dintr-un tată păgân și o mamă creștină. Pantelimon a reușit să-l aducă la credință pe tatăl său, iar apoi și-a împărțit întreaga avere săracilor. Medic fiind, pentru că nu primea plată pentru tratamentele aplicate, a fost unul dintre puținii doctori fără arginți pe care i-a cunoscut lumea asta.
Acum și oricând, la Mănăstirea Oașa e, în primul rând, multă liniște. Și, pentru care vor să asculte, e și multă înțelepciune… Dar cuvintele nu pot cuprinde forța miraculoasă a lăcașului de cult de la poalele munților. Așa că toți cei curioși pot face singuri efortul de a se desprinde un timp de civilizație pentru a lua contact cu adevăratele valori care au construit lumea în care s-au născut și spirite mari, nu numai mici…
Comentarii recente