EXCLUSIV. În dialog cu Ramona Brad, femeia care a stat în spatele legii anti-fumat: “Faptul că tu vezi tutunul la supermarket, în spatele casei de marcat, de când ai 5 ani, îți spune subliminal că tutunul e la fel ca pâinea… ”

Carmen Dumitrescu

Pe scurt, Ramona Brad este femeia care a stat în spatele legii ce interzice fumatul în spațiile publice, o pionieră în domeniul luptei anti-fumat din România, cu o activitate impresionantă, recunoscută intern, dar la nivel internațional. Însă, dincolo de toate, în Ramona Brad am cunoscut un om cu un tonus incredibil, capabil să se împartă cu aceeași pasiune între lupta pentru cauzele în care crede, locul de muncă de unde își ia satisfacția profesională și timpul de calitate petrecut împreună cu cei doi copii ai ei. Ramona Brad e, de fapt, medic stomatolog, dar din 2012 a început o activitate de Public Affairs, cu gândul de a se regăsi pe sine și de a contribui la dezvoltarea de politici publice de sănătate în România. Atunci a înțeles Ramona că existența are cu adevărat sens numai după ce ajungi să faci o diferență nu în propria viață, ci în a celorlalți. Pentru că Ramona n-a fumat niciodată și, cu toate acestea, ea și-a propus să lupte, de pe poziția omului bine intenționat, cu un viciu pe care uneori nici cei mai puternici oameni nu-l pot învinge prea ușor. Lupta anti-fumat în România pare a fi o bătălie fără sfârșit, în contextul în care interesele companiilor producătoare de tutun sunt acelea de a păstra cât mai mult publicul țintă existent și de a introduce în tainele viciului persoane din ce în ce mai tinere. Pentru că, în mod interesant, afacerile cu tutun sunt singurele în care consumatorii au un “exit point”. Așa că până la exit, interesul cinic e acela de a-i coopta pe clienți de foarte tineri (uneori copii) și de a-i păstra cât mai mult. Despre aceste interese și despre o luptă incredibil de grea am discutat cu Ramona Brad în cadrul unui interviu cu o uriașă energie pozitivă, dar pe care ar trebui să-l citească, în primul rând, fumătorii.

Am făcut o vreme consultanță pentru o companie din zona private farma pe combaterea consumului de tutun, după care mi-am dat seama că nu era o perspectivă complete, integrată și coerentă și atunci  decis să încerc altă metodă. Pionieratul meu a fost, de fapt, acela că am reușit pentru prima data să adun tot ce înseamnă asociații, medici, experți care activau individual în zona anti-tutun într-o echipă închegată. Așa am făcut la momentul T0, adică legea care interzice fumatul în spațiile publice închise. Rolul meu atunci a fost acela de a-i ține pe toți acești oameni împreună, sub o cupolă care s-a numit, la momentul respectiv, România Respiră. Nu era un ONG în sensul formal al cuvântului, legal. Era o coaliție, în care fiecare avea un rol bine definit și ne-am descurcat cu resursele interne ale fiecărei organizații. Rolul meu era ca toate acele resurse științifice să-I fie servite doamnei deputat care la momentul respective inițiase legea în Parlament. Un an și jumătate, în comisiile din Parlament, s-a tot dezbătut  subiectul pe toate fețele. A fost o lege care a trezit multe emoții, și pozitive, și negative. În plus, ca de obicei, au apărut și obișnuitele interferențe ale industriei de tutun în procesul decizional. De fapt, cea mai grea parte a luptei anti-tutun nu este convingerea autorităților să adopte politici. Problema e să te lupți cu această interferență a industriei tutunului. Există o strategie citată și în documentele interne ale industriei de tutun, strategie pe care o aplică consecvent. Și strategia asta  se numește, în engleză, Block-Amend-Delay. Adică, orice încercare de reglementare în domeniul consumului de tutun va primi drept reacție efortul de a po bloca, de a o amenda sau de a întârzia cât se poate. Îți dau un exemplu de context curent: avem produse de tutun încălzit pe piețele din România de doi ani și ceva. Tutunul încălzit este un produs care, deși este un produs din tutun, este practice nereglementat. El nu se supune în acest moment niciunei reglementări care se aplică tutunului clasic.

R. De ce?

R.B. Întrebarea e foarte bună. E vorba de o chichiță de legislație. În legea istorică din 2002 a produselor din tutun, care e un fel de biblie a legislației privitoare la tutun în Români, tutunul era definit ca folosirea unui produs din plantă din tutun care…arde. Întrucât produsele cu tutun încălzit nu ard, deci din cauza acestui cuvânt, ele nu se supun acelorași reglementări ca și tutunul clasic. Nimeni nu știe cu certitudine dacă acele țigări chiar nu ard, dar pentru industria producătoare susține că ele nu ard, atunci se consideră o ardere incomplete și nu se supun legislației. Îți dai seama despre ce paradox vorbim? Deci vorbim despre un produs care conține tutun fără niciun dubiu, care e livrat consumatorului printr-o altă modalitate, dar care nu se supune reglementărilor. Ca atare, aceste produse pot fi folosite în spațiile publice închise, în ciuda legii pentru care ne-am luptat vreme de un an și jumătate, produsele astea pot fi promovate, li se poate face publicitate de orice fel. Și se și face. Sunt bannere pe site-uri, reclama outdoor. A fost o reclama foarte puternică și în social-media, până când Facebook și Instagram au interzis practicile astea.

R. Și ce efect a avut publicitatea asta?

R.B. Produsele acestea noi au fost lansate în 2017, cele două branduri care există, s-a făcut și în România un studiu pe copiii de 13-15 ani, un studiu care se face o dată la 4 ani în toate țările lumii. Studiul a arătat că deja 90.000 dintre acești copii folosesc deja produse din tutun încălzit.

R. Dar de unde au acești 90.000 de copii din România acces la astfel de publicitate și, mai ales, la aceste dispozitive pentru fumat alternativ, care sunt destul de scumpe?

R.B. Noi știm din cercetările noastre că insulele pe care le vedeam prin mall-uri înainte de carantină vând produse minorilor fără buletin, iar mulți cumpără pe internet, adică există modalități prin care copilul de 13-15 ani își poate procura acest produs. Iar cifra respective e rezultanta directă a publicității care s-a făcut. Dacă nu ar fi fost promovarea asta, copilul de 13-15 ani nu ar fi avut acces la această informație.

R. În calitate de medic, dar și de om care studiază fenomenul, urmărind publicitatea care se face produselor din tutun, producătorii spun că alternativele sunt mai sănătoase decât tutunul clasic. Există o argumentație viabilă în acest sens?

R.B. E o dezbatere falsă. Pentru că, de fapt, intenția producătorilor de tutun este să normalizeze fenomenul. Sunt documente și strategii interne ale companiilor producătoare de tutun care au apărut în presă care arată că obiectvul lor este NORMALIZAREA. Ce înseamnă asta? Înseamnă că de zeci de ani, comunitatea științifică a reușit gradual să demonstreze publicului că tutunul este un produs 100% nociv, nu are niciun beneficiu și producătorii de tutun au văzut acest trend descrescător pe consum care se întâmplă în toate țările lumii și s-au gândit la o modalitate prin care să normalizeze consumul. Cum? Construind o percepție că există un tip de produse din tutun mai sănătoase. Strategia nu e nouă. Deci dezbaterea despre cât de mai puțin sau mai mult sănătos este un produs din tutun, care fără doar și poate are efectele adverse deja cuantificate, e una extrem de falsă și de periculoasă. E ca și când ai spune că în loc să te arunci de la etajul 4, te arunci de la etajul 3. Poate îți rupi doar două mâini și un picior, în loc să îți rupi toate membrele. Dar bine nu poate să iasă.

R. Și acum trecem, iată, printr-o perioadă în care se încearcă din nou o dezbatere pe tema efectelor pozitive ale nicotinei. Despre această dezbatere ce se poate spune?

R.B. A fost o lungă perioadă de timp în care s-a dezbătut dacă nicotina este periculoasă sau nu. Studiile dezvoltate de-a lungul vremii au clarificat foarte bine nenumăratele efecte adverse ale nicotinei la adult, dar există o chestiune dramatică de-a dreptul: impactul nicotinei asupra creierului adolescentului. Acolo s-a demonstrat cu studii serioase că efectul nicotinei asupra creierului adolescentului are efecte ireversibile. Deci dacă tu ai folosit produs din tutun la 13, 15 ani, capacitatea aia cognitive pe care o pierzi nu se mai reface niciodată. Dacă există dezbateri legate de folosirea nicotinei la adult, nu există absolut niciun dubiu că nicotina e dezastruoasă la copil și adolescent. De asta, toate eforturile pe care noi le facem la nivel legislativ se concentrează pe zona asta: nu spunem că nu e important ca adultul să se lase de fumat, dar noi ne concentrăm pe cum prevenim debutul la 13-15 ani, cum facem ca acești copii să nu se apuce. O să fiu cinică. În marketing există un moment al intrării consumatorului pe o anumită piață și categoria de consumatori pe care îi prinzi la începutul experienței lor cu un produs. Industria de tutun are pentru jumătate din consumatorii ei un “point of market exit”. Industria tutunului este singura industrie care pierde efectiv jumătate dintre consumatori, iar ei trebuie înlocuiți, preferabil cu oameni foarte tineri.

R. Dar, în condițiile apariției produselor alternative din tutun, ne putem aștepta ca tutunul clasic să dispară?

R.B. Industria tutunului susține că își imaginează un viitor fără tutun clasic. Și totuși nici 5% din piață nu e reprezentată de produsele noi. Dar nu aici e cinismul. Ci faptul că în continuare se investește în tutunul clasic. Deci dacă tu ai fi cu adevărat responsabilă, ca și companie producătoare de tutun, și ai vrea cu adevărat să schimbi situația, ai veni cu o variantă despre care spui tu că este mai sănătoasă, dar nu ai investi în varianta despre care știi sigur că e total nesănătoasă. Deci e o contradicție evidentă între ce se spune și ce se face.

R. În contextul pandemiei de coronavirus, după cum știi s-a promovat ideea că e posibil ca nicotina să aibă niște efecte pozitive. Cine sunt oamenii capabili de atâta cinism, încât să atunce astfel de informații în public, știind că ucid, la propriu, alți oameni?

R.B. Breasla medicală și științifică nu e, din păcate, nici ea ferită de poamele ei stricate. Așa cum vedem exemple de persoane cu o coloană vertebrală flexibilă în alte domenii, și aici este la fel situația. Ce cred că este periculos este că fenomenul de corupție în materie de sănătate e grav, pentru că nu plătești doar suma aceea cu multe zerouri pentru un cercetător sau jurnalist care să scrie laudațio, ci influențezi durata de viață a oamenilor. Dacă în urma declarațiilor iresponsabile ale unui președinte de țară, niște oameni beau dezinfectant sau beau soluția de acvariu pentru că ar conține aceeași substanță activă promovată ca tratament, același lucru se întâmplă și cu nicotina. Poate că oamenii nu percep nivelul de gravitate în același mod. Pentru fiecare dintre noi, consumul de tutun a fost o parte integrantă din existența noastră. Faptul că tu vezi tutunul la supermarket, în spatele casei de marcat pe un perete cu lumini de când ai 5 ani, ție subliminal ți se spune că tutunul e la fel ca și pâinea, guma de mestecat. Și în general, omul nu poate să perceapă la nivel personal foarte acut ceva ce i se va întâmpla peste o perioadă mai lungă de timp. Responsabilitatea propagării unor astfel de enormități nu revine omului care primește informația, ci celui care a plătit și care își asumă să lanseze o astfel de gogomănie, înainte să aibă o certitudine cât de mică că au dreptate.

R. Tu, personal, ai fumat vreodată, ai avut vreo experiență cu fumatul?

R.B. Asta mă întreabă cam toată lumea, când vorbesc despre subiectul ăsta. Ei bine, nu. Îmi amintesc că atunci când eram eu în liceu era moda țigărilor mentolate printre fete. Ieșeam  cu prietenii, erau foarte puțini care fumau atunci în raport cu numărul elevilor de liceu care fumează acum. Mi-aduc aminte că am încercat la un moment dat o țigară cu mentol, mi s-a părut oribilă, n-am apucat să inhalez, am simțit doar senzația aia oribilă și apoi n-am mai încercat niciodată. A fost singura mea experiență cu tutunul. Dar am exemple în familia apropiată, așa cum avem toți și, așa cum știm cu toții, luptele astea nu se termină niciodată bine. Am avut membri de familie apropiați care s-au luptat cu boli provocate de tutun și da, e foarte trist. Pentru că în zona asta toți avem astfel de exemple în jur, dar foarte puțini chiar ne implicăm în lupta asta. Și asta se întâmplă pentru că pentru noi comportamentul ăsta a fost normalizat. Foarte, foarte multă vreme…

Acest articol este proprietatea Liber în Teleorman.ro și Liber în România.ro este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.